ENCICLOPEDIA ÎNȚELEPCIUNII(6).....


                         CUGETĂRI ALE LUMII ANTICE

#Există o singură cale - calea adevărului, toate celelalte nu sunt căi.

#Împăratul porunceşte o singură dată, omul respectabil îşi exprimă o
singură dată judecata, o singură dată se dă fecioara de soţie - aceste trei
lucruri se fac doar pentru o singură dată.

#O singură vorbă de folos care, auzind-o, te linişteşte, e mai valoroasă
decât o mie de discursuri pline din cuvinte inutile.

#„M-a jignit, m-a lovit, m-a învins, m-a jefuit." La aceia care ascund în
sine astfel de gânduri, ura nu încetează. Căci niciodată în această lume,
ura nu încetează prin ură, ci prin absenţa urii...

#Ei nu şi-au făcut piramide din cupru şi nici monumente funerare din
bronz. Nu au lăsat în urmă moştenitori, copii care să le poarte numele.
Dar şi-au lăsat moştenirea în scrieri şi învăţături produse de ei...

#E uşor să săvârşeşti lucruri care îţi fac rău şi-ţi sunt dăunătoare. Şi e
deosebit de greu să săvârşeşti ce e bine şi folositor.

#Victoria stârneşte ura; cel înfrânt trăieşte în tristeţe. Fericit trăieşte cel
senin, care a renunţat şi la victorii, şi la înfrângeri.

#Învinge-te mai întâi pe tine însuţi, şi pe urmă pe duşmani. Cum poate
stăpâni pe alţii acela care nu se poate stăpâni pe sine?

#Învinge-te pe tine însuţi - iată cel mai bun leac pentru a fi neînfrânt.

#Învinge mânia prin blândeţe, răul prin bine, lăcomia prin generozitate,
minciuna prin adevăr.

#Pe cel lacom îl învingi cu bani, pe cel orgolios, cu rugă fierbinte, pe cel
prost, cu îngăduinţa, iar pe cel înţelept, cu sinceritatea.

#Fii drăguţ cu învingătorul şi poartă-te respectuos cu el: îţi vei mai face
astfel un prieten.

#Învingându-şi mândria, omul devine plăcut. învingându-şi mânia, el
devine vesel. învingându-şi pasiunea, îi va merge bine. învingându-şi
lăcomia, el devine fericit.

#Donaţia, prinosul adus sacerdotului e garanţia aducerii de ofrande.
Toate fiinţele din lume trăiesc pe seama celor care-şi aduc prinosul.
Totul e bazat pe donaţie. De aceea, ofranda se numeşte supremă.

#Imită cele bune, chiar dacă le vezi la duşman, nu imita cele rele, chiar
dacă le vezi la părinţi.

#Adevărat că femeia e un foc. Sânul ei este combustibilul. Firele de păr,
fumul. Organele genitale, văpaia. Intrarea înăuntru, cărbunii. Satisfacţia,
scânteile. La focul acesta, zeii pun la cale ospăţul omului. El trăieşte cât
trăieşte. Când moare, este dus către focul funerar. La focul acesta, zeii
pun la cale ospăţul omului. Din ospăţul acesta apare omul. înveşmântat
în lumină.

❖ Adevărat că omul e un foc. La focul acesta, zeii săvârşesc ospăţul hranei
Din acest ospăţ apare familia.

❖ Înţelege că fiinţele vii sunt aidoma în ce priveşte căutarea celor plăcute
şi îndepărtarea celor neplăcute. De aceea, ceea ce ţie nu-ţi este pe plac,
străduieşte-te să nu faci nici altora.

❖ Câtă vreme bărbatul nu şi-a stârpit chiar şi cea mai neînsemantă dorinţă
de femeie, mintea lui este legată asemenea viţelului care suge lapte de la
mamă.

❖ Câtă vreme omul este plin de energiile vieţii, el uită de moartea cea
neînduplecată şi nu are cum scăpa de întâlnirea cu ea. De aceea, prostul
nu pune întrebările importante despre adevăratele probleme ale vieţii.
Fiecare crede că nu va muri niciodată, deşi la fiecare pas se loveşte de
reamintirea morţii.

❖ E bine să pleci urechea la vorbele celorlalţi.

❖ Ţine minte: doar viaţa are preţ!

❖ Nevasta stricată dezonorează măreţia şi fericirea ambelor sexe,
asemenea nopţii care, acoperind luna, învăluie în beznă toată
frumuseţea pământului şi a cerului.

❖ Poartă-te cu cineva aşa cum şi acesta se poartă cu alţii.

❖ Au fost construite case şi porţi. Dar ele s-au năruit, preoţii care slujeau
în ele pomenirea celor morţi au dispărut, monumentele lor s-au acoperit
de murdărie, mormintele le-au fost uitate. Dar numele lor sunt rostite,
citind aceste cărţi scrise în vremea vieţii lor, iar amintirea acelora care
le-au scris e nepieritoare.

❖ Exagerările şi excesele nu duc la nimic bun. Dar şi dacă vei tăcea şi prea
multă vreme îţi vei înghiţi cuvintele, chiar şi Adevărul însuşi se poate
perima şi dovedi inoportun. Să nu dorească oare Adevărul extazul în
inima ta?

❖ Trece vremea şi prietenul devine duşman, iar duşmanul, prieten.
Aceasta se întâmplă deoarece profitul personal e mai tentant decât orice.

❖ Ştiinţa fără fapte se duce de râpă, omul fără ştiinţă se duce de râpă, armata
fără comandant se duce de râpă, femeile fără bărbaţi se duc de râpă.

❖ Chiar dacă giuvaierul este călcat în picioare, iar sticla împodobeşte
fruntea, giuvaierul rămâne giuvaier, iar sticla, sticlă.

❖ Nimeni să nu se însoţească cu prieteni răi, nimeni să nu se însoţească
cu oameni răi. Ataşaţi-vă de prieteni buni, ataşaţi-vă de oameni nobili.

❖ În aur de te-ar îmbrăca, să nu te încrezi duşmanului şi femeii
neiubitoare - altminteri eşti pierdut.

❖ Sclavul propriilor speranţe e sclav tuturor oamenilor, stăpânul propriilor
speranţe e stăpânul lumii întregi.

❖ Pentru acela care priveşte la toţi fără duşmănie şi fără idei preconcepute,
lumea este plină de bucurie.

❖ Bucură-te de bucuria care ţi-a fost sortită, suportă nenorocirea care ţi-a
fost hărăzită, aşteaptă tot ce-ţi aduce vremea asemenea plugarului care
aşteaptă recolta.

❖ Există oare ceva minunat sau neruşinat în sine? Ce-i place omului,
anume aceea este pentru el minunat.

❖ Oare mult va mai dura sejurul pământesc?
Timpul, ca un vis, zboară,
Şi i se spune „Bine ai venit!"
Celui sosit pe plaiurile Declinului.

❖ Raţiunea lipsită de curaj este însuşirea femeii; curajul lipsit de raţiune
este însuşirea animalului.

❖ Raţiunea e mai preţioasă decât toate avuţiile lumii.

❖ Omul cu minte evaluează după propria judecată, iar prostul se încrede
în zvonuri.

❖ Bolovanul îl urcăm cu mult efort în vârful muntelui, dar la vale el cade
într-o clipă. La fel, virtuţile ne trag în sus, iar viciile în jos.

❖ Omul săvârşeşte răul în mod liber şi se pângăreşte. Tot în mod liber,
omul nu săvârşeşte răul şi se purifică. Curăţenia şi murdăria sunt legate
una de alta. Una pe cealaltă nu o spală.

#Cel mai de preţ lucru este raţiunea, fiindcă poţi supune, prin forţa
raţiunii, şi cerul şi pământul.

#Inima răufăcătorului e neclintită la fericire şi moale în nenorocire; inima
celui drept e moale la fericire şi neclintită în nenorocire.

❖ Această lume e oarbă. Numai puţini văd limpede. Asemenea păsării,
eliberată din plasă, doar puţini nimeresc la cer.

#Viaţa celor muritori e la fel de şubredă ca reflectarea lunii în apă; ştiind
asta, fă neîncetat binele.

❖ Priveşte cu bunăvoinţă la toate cele ce există: să-ţi fie vorba liniştită,
amabilă, binevoitoare; să-ţi fie fapta direcţionată spre îndreptarea şi
evoluţia binelui.

❖ Temeiul liniştii în ţară e dreptatea.

❖ Constructorii de canale dau drumul la apă, arcaşii îşi supun săgeata,
dulgherii îşi supun copacul, înţelepţii se îmblânzesc pe sine înşişi.

❖ Soarta domneşte asupra tuturor precum vântul, de care nimeni nu se
poate nicăieri ascunde. Dacă soarta devine prietenoasă cu cel leneş,
ignorant şi rău, atunci lenea lui devine aidoma sârguinţei, ignoranţa,
aidoma înţelepciunii, iar răutatea, aidoma bunătăţii. Iar dacă soarta e
duşmănoasă cu acela care e înţelept, drept şi bun, atunci înţelepciunea
lui se va transforma în prostie, dreptatea în ignoranţă, iar ştiinţa şi
aptitudinile se vor dovedi inutile.

❖ Esenţa a milioane de cărţi într-un singur vers: meritul stă în binele făcut
aproapelui, păcatul stă în răul făcut aproapelui.

❖ Creatorul i-a dat omului ochi şi, ca urmare, omul priveşte înafara şi
nu înlăuntrul său. Înţeleptul, însă, tinzând către nemurire, priveşte
înlăuntrul său, închizând ochii.

❖ Corpul e carul; judecata e vizitiul; raţiunea sunt hăţurile. Cine nu ştie
acestea, cel a cărui raţiune nu e niciodată concentrată şi ale cărui simţuri
nu cunosc frâul, e asemenea calului rău în mâinile unui vizitiu nepriceput.

❖ Trupul îmbătrâneşte din pricina pribegiilor, muntele din pricina apei,
femeia din pricina dorinţelor nesatisfăcute, iar inima din pricina
vorbelor rele.

❖ Răbdarea este virtutea celui slab şi podoaba celui puternic.

❖ Răbdarea este podoaba bărbatului, simplitatea este podoaba femeii; cu
toate acestea, cel care a fost jignit trebuie să răspundă cu forţă, iar cel
care se dedă desfătărilor dragostei să lase deoparte cumpătarea.

❖ Ceea ce trebuie să fie cunoscut este inepuizabil şi înzestrat cu o
existenţă subtilă, iar viaţa este cu adevărat şubredă, aşa că, lăsând
deoparte mrejele ştiinţelor, trebuie să meditezi la ceea ce e adevărat.

❖ Şi culcaţi în pat primim ceea ce soarta a hotărât să ne ofere. Ceea ce n-a
hotărât, nu vom primi, oricâte eforturi am face.

❖ Merită să te naşti dacă îţi este hărăzită libertatea. Dacă viaţa e sclavie,
atunci ce este moartea?

❖ Zeiţa fericirii îl vizitează pe acela care munceşte ca un leu. Doar cei
de nimic spun „Totul vine de la soartă!" înfrânge soarta prin fapte
bărbăteşti; dacă sârguinţa ta nu va fi încununată de succes, nu va fi vina
ta!

❖ Doar zeilor le este cunoscut mersul ursitei.

❖ Doar sufletelor măreţe care cred cu fermitate în Zeu şi în îndrumătorul
spiritual li se deschide de la sine înţelesul întreg al învăţăturii Vedelor.

❖ E cu adevărat învăţat acela care face fapte bune.

❖ Cel chinuit de pasiune nu adoarme nici pe un pat moale; o dată
pasiunea satisfăcută, adoarme şi pe ghimpi.

❖ Măreţ e acela care se face orb la vederea nevestelor altora, şchiop în
goana după bogăţia altuia şi mut când aude hula la adresa aproapelui.

❖ Om adevărat este acela care leapădă mânia ce se apropie, aşa cum
şarpele îşi leapădă pielea cea veche.

❖ E mai puternic omul care îndepărtează de la el cinci demoni: lăcomia,
răutatea, laşitatea, senzualitatea excesivă şi lipsa de mulţumire.

❖ Leneşul e cel mai nenorocit dintre oameni, fiindcă creatorul Ormuzd nu
a creat nici un grăunte pentru cel leneş.

❖ Se numeşte brahman acela care a renunţat la rău, acela care nu a
săvârşit răul nici trupeşte, nici cu vorba, nici cu gândul.

❖ Acela care şi-a dobândit bogăţia prin păcat şi se bucură, să ştie că
bucuria aceasta a lui e mai rea decât nefericirea.
Acela a cărui inimă nu năzuieşte nici la ştiinţe, nici la bătălii, nici la
femei, degeaba s-a născut pe lume, răpind tinereţea mamei sale.

#Te gândeşti: „Sunt singur" - şi nu ştii că inima nu ţi-o părăseşte
înţeleptul care priveşte la binele şi la răul pe care le faci.

#Cine are avere, acela are şi prieteni, rude, acela este un om adevărat pe
lume, acela este pandit (om cu carte).

#Cui nu-i ajunge mintea să înveţe pe altul? Numai cel cu adevărat măreţ
e capabil prin raţiune să urmeze calea cea adevărată.

#Fericirea sedentarului e statică, a celui care stă în picioare, e dreaptă, a
celui care stă întins, e nemişcată, şi înainte merge fericirea călătorului.

#Aceluia al cărui gând nu e ferm, care nu cunoaşte adevărul dharmei, a
cărui credinţă se clatină, nu-i e dată înţelepciunea desăvârşită.

❖ Parfumul florilor nu se împrăştie împotriva vântului; la fel, cel al
santalului sau al iasomiei. Parfumul celor virtuoşi se împrăştie şi
împotriva vântului. Omul bun pătrunde peste tot.

#Celui cu gândul tulburat, plin de pasiune, care vede doar plăcerea,
dorinţa îi e în creştere: adevărat că toate acestea fac legăturile şi mai
puternice.

❖ Omul lipsit de bogăţie şi, din această pricină, nesocotit, încetează orice
acţiune, aşa cum râurile mici seacă vara.

❖ Chiar şi gelozia închipuită a soţului o împinge pe nevastă spre altul. Cel
înţelept îşi păzeşte nevasta fără să-şi arate gelozia.

❖ Podoaba omului este înţelepciunea, podoaba înţelepciunii este liniştea,
podoaba liniştii este curajul, podoaba curajului este moliciunea.

❖ Cei împodobiţi cu puterea de a-şi înfrâna dorinţele se leapădă de păcate.
De aceea, înfrânarea dorinţelor se numeşte supremă.

❖ Unge cu smirnă buclele Adevărului - fie ca acesta să aibă parte de
bunăstare şi de sănătate.

❖ Cei care se bucură de linişte fac fapte bune şi prin aceasta ajung la cer.
De aceea, liniştea se numeşte supremă.

❖ Nu te lăuda în van cu ştiinţa!
Nu socoti că în toate eşti întâiul!
Şi cere-le sfatul nu doar înţelepţilor,
Ci şi nepricepuţilor.

❖ Stăpâna casei e sufletul casei. O casă fără stăpână e ca o pădure.

❖ Nevasta bună munceşte pentru tine ca o slugă; dă sfaturi ca un sfetnic;
e frumoasă ca zeiţa frumuseţii; e liniştită şi tenace ca pământul; te
hrăneşte ca o mamă şi te desfată precum o hetairă. Nevasta bună - şase
persoane într-una singură.

❖ Vorba bună rostită de cineva, dacă n-o urmezi, e la fel de nefolositoare
ca floarea minunat colorată, dar fără miros.

❖ Vorba bună rostită de cineva, şi pe care o urmezi, e folositoare ca floarea
minunată şi frumos mirositoare.

❖ Virtutea este de o sută de ori mai preţioasă decât cea mai scumpă comoară.

❖ Valoarea unui om se cunoaşte după moartea lui.

❖ Adesea, cântarul seamănă cu omul de nimic: când se înalţă, când coboară.

❖ Omul trebuie să muncească; el se simte rău când e inactiv. Omul slujeşte
omului - omul slujeşte banilor.

❖ Omul care face rău îşi este sieşi duşman: căci singur se hrăneşte din
fructele răutății sale.

❖ Prin aceea prin care omul percepe imaginea, gustul, mirosul, sunetele
şi atingerile de dragoste, el cunoaşte. Ce mai rămâne? Raţiunea şi inima,
în inimă sunt o sută una artere, dar numai una duce la cap. Cel care
merge pe firul ei obţine nemurirea; către celelalte organe şi membre
ale corpului duc celelalte artere, dar nici una dintre ele nu duce la
nemurire.

❖ Ce e hărăzit să mi se întâmple, aceea va fi. De neîntors e cursul
întâmplărilor, datoria mea e să-l urmez.

❖ Inima celor curaţi nu e înclinată spre fapte rele. Ţine asta în minte şi
tinde către curăţenia sufletească.

❖ Orice ţi s-ar spune, nu vorbi nimănui cu aerul că n-ar avea dreptul să
discute cu tine.

❖ Ce poate fi mai rău decât cântarul fără precizie, greutăţile falsificate şi
decât omul drept şi cinstit preschimbat în impostor?

❖ Ce se numeşte suprem? Vântul suflă adevăr, soarele aruncă raze de
adevăr, adevărul este temeiul vorbirii, totul are la temelie adevărul. De
aceea, adevărul se numeşte suprem. Zeii ating divinitatea prin ascetism.
Totul are la temelie ascetismul. De aceea, ascetismul se numeşte suprem.

❖ Care e folosul ştiinţei pentru cel lipsit de minte? La ce-i foloseşte oglinda
celui lipsit de ochi?

❖ Care e folosul învăţăturii îndreptate spre facerea de rău? La ce foloseşte
candela acoperită cu o oală?

❖ Care e sensul învăţăturilor aceluia care, studiind toate ştiinţele, şi care,
pătrunzându-le în esenţă, nu extrage din ele niciun folos? Doar oboseala.

❖ Ce poate face răufăcătorul aceluia care are în mână sabia liniştii? Când
în foc nu se aruncă iarbă, se stinge singur.

❖ Pentru a-ţi păstra prietenii, trebuie să ierţi. Şase persoane nu-i ţin minte
pe cei care i-au ajutat odinioară: elevul, pe profesor, fiul însurat, pe
mamă, soţul care nu mai iubeşte pe soţie, cel care şi-a atins scopul, pe
ajutorul lui, cel scăpat din hăţiş, pe călăuză, bolnavul, pe doctor.

❖ Tinereţea se duce ca un şuvoi de nestăvilit. Să ne bucurăm aşadar, căci

bucuria e partea muritorilor!

(Enciclopedia înțelepciunii-http://roossabooks.ro/produs/enciclopedia-intelepciunii/)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....